duminică, 18 august 2013

Ultima noapte ?

Știu, iubitule, că te aștept degeaba în fiecare noapte, dar gândul că ai putea apărea la ușa mea.. și că ea ar fi încuiată nu mă lasă să dorm liniștită. Așa că nu doar că-ți las ușa descuiată, ci las și geamul deschis. Îmi place să simt fiecare adiere a vântului pe trupul meu alb, prea alb pentru perioada aceasta din an. În unele nopți reușesc să mă amăgesc că ești tu. 
Nu vreau să-ți provoc durere, ști doar că tot ce-mi doresc pentru tine e mult mai mult decât îmi doresc pentru mine. Întotdeauna te-am pus pe tine înaintea mea. Presupun că am făcut asta pentru că de obicei ofer mai multe decât primesc. Mult mai multe.
Ți-aș scrie, dar știu că ai citi (probabil) scrisoarea, grăbit cu o cană de cafea în mână. Și oare nu ți-e dor de cafeaua pe care ți-o făceam eu dimineața ? Chiar tu ai recunoscut că nimeni nu o face așa cum o fac eu. Iubitule, cafeaua aia are și câte o lacrimă de-a mea, de-aia nu poți să o faci la fel de bună. Nu trebuie să te ascunzi, știu câtă plăcere îți provoacă lacrimile mele. Te-am văzut de atâtea ori privindu-le cu ochii plini de sclipiri..demonice. Îți plac atât de mult, cum îmi place mie dâra de sânge pe care ți-o las după fiecare sărut de rămas-bun.
Iubitule, ne hrănim și satisfacem cu durerile celuilalt. 
Întoarce-te. Vino în noaptea asta să-mi vezi ultima lacrimă care se usucă pe obraz, căci îți promit că nu voi mai permite alteia să-mi ude fața. Vino să-ți las o ultimă dâră de sânge. Vino să ne luam rămas-bun așa cum se cuvine.







Te aștept.