miercuri, 27 martie 2013

Încredere la pământ

Toți te îndeamnă să fii tare, te mint că va fi bine, dar nimeni nu ți-e alături până la capătul drumului. De ce ? E prea mult pentru ei, sau au cumva impresia că după ce ți-au dăruit trei cuvinte în schimbul încrederii tale pot scăpa de tine așa ușor, ca și cum te-ar putea arunca la gunoi, ca pe ultima bucată de hârtie mâzgălită ? Păi uite că nu e așa, cel puțin nu ar trebui să fie așa.
Încrederea noastră nu trebuie acordată oricui, înainte de a ne deschide sufletul în fața cuiva ar trebui să primim măcar o dovadă că nu e o mare greșeală și exact aici greșim : nu așteptăm acea dovadă, având încredere oarbă în persoane total necunoscute, doar pentru că ne dau o falsă stare de liniște, o stare de bine.
Sinceră să fiu, m-am săturat să-mi investesc iluziile și încrederea în persoane care n-au această noțiune, căci m-am săturat să fiu privită de parcă aș fi nebună atunci când îmi mărturisesc teama de a iubi din nou, sau teama ca el să nu facă la fel de fiecare dată, adică să încerce să mă ducă de nas cu aceleași promisiuni, cu aceleași scuze false. M-am săturat și tocmai de-asta încerc să șterg cu buretele toate aceste amintiri neplăcute care mă urmăresc în fiecare secundă.














Voi reuși oare ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu