marți, 30 aprilie 2013

Noaptea e a noastră

Mi-ai cerut să-ți răspund și uite-mă aici, gata să o fac imediat, gata să las orice altceva pentru a-ți răspunde; n-am avut curajul să-ți spun totul în față, n-am avut curajul nici măcar să ți-o spun la telefon, ți-am promis doar că-ți voi trimite un e-mail; dar n-a fost suficient pentru tine și pentru prima dată am înțeles cum e să ți se ceară mai mult decât poți oferi.
În seara aceea, rolurile s-au schimbat, din persoana care asculta ai devenit persoana care vorbește, iar eu din cea care se descarcă în cea care ascultă. E greu să taci, dar ți-am promis că nu voi scoate niciun cuvânt până când nu vei spune tot ce ai de spus. Mi-a fost greu să te ascult pentru că nu sunt învățată cu așa ceva, tu m-ai transformat în persoana care nu mai știe să-i asculte pe ceilalți, persoana care caută cu disperare salvarea exact în distrugere. 
Am căutat iubirea la persoanele care mă urăsc, fericirea în melodiile triste, liniștea în locuri aglomerate, ca să vii tu și să-mi spui că nu pot face nimic pentru a schimba asta, că n-am cum să schimb lumea, că degeaba visez la băiatul acela care ar iubi fiecare detaliu din mine, dacă nici măcar eu nu mă accept așa cum sunt. Ai venit tu și mi-ai desființat toate teoriile și poate că ar trebui să-ți mulțumesc pentru asta, poate că ar trebui să-ți mulțumesc că ai fost sincer, dar nu pot pentru că știu că s-a terminat „jocul” pe care-l jucam până acum; acum știu că dacă eu îți voi spune să pleci, nu vei mai încerca să rămâi, acum.. vei asculta doar de mine și știi că nu-mi place asta. Azi-noapte m-ai ținut în brațe și ți-ai plimbat degetele pe umărul meu; azi-noapte nu m-ai sărutat, nu mi-ai mai cercetat trupul, azi-noapte m-ai ținut în brațele tale și te-ai îmbătat cu parfumul pe care-l folosesc doar când sunt cu tine.
Și mi-am dat seama că sunt dependentă de vocea ta, vocea ta care nu mai tăcea azi-noapte, sunt dependentă de acel „da” șoptit, de sunetul pe care-l scoți când te întreb dacă dormi. Nu mă înțelege greșit, nu știu dacă te iubesc, dar știu că nu vreau să te pierd, nu noaptea; ziua poți să faci ce vrei, poți să nu mă cauți, dar noaptea.. noaptea stai lângă mine, am nevoie de tine pentru că altfel mi-ar fi frig și stelele m-ar răni cu tăcerea lor, fii tu cel care alungă liniștea cu șoapte, fii cel care-mi face inima să bată cu putere, fii tu cel care mă face să mai cred în iubire, căci altcinva n-ar putea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu