Pentru mine.

Și știi ceva ? Acum  nu mai sunt în camera mea, nu mai sunt închisă în casă, sunt lângă lacul „nostru” și sunt aici pentru că astăzi n-am nevoie de tine, am nevoie doar de amintirile noastre. Nu-ți mai scriu ca să-ți mărturisesc iubirea mea, sau ce-o fi ea, astăzi nici măcar nu-ți mai scriu ție, îi scriu sufletului meu.

Sub razele de soare și bătaia blândă a vântului îmi las corpul leneș pe banca pe care obișnuiam să vorbim ore întregi. Din când în când mai trec și câțiva îndrăgostiți, dar nu mă regăsesc în nicio pereche; noi, adică eu eram ciudată. Nu te-am lăsat niciodată să-mi fii alături în momentele importante, sau poate că nici măcar nu mi-ai dat de înțeles vreodată că-ți dorești asta; eu te-am privit din umbră de fiecare dată când făceai încă un pas în realizarea viselor tale; eu am fost cea care te-a îndepărtat de mine, ca apoi să te privesc fără să mă mai satur de tine, să te sun și să fiu bosumflată când refuzai să-mi vorbești; cred că am găsit problema : eu.

Ce am făcut astăzi pentru realizarea viselor mele ? În primul rând, mi-am acordat puțin timp, am analizat foarte bine situația și am căutat în adâncul sufletului meu care sunt adevăratele mele vise, nu ceea ce vreau eu să arăt celorlalți, ci ceea ce-mi doresc cu adevărat. Și știi ce-am descoperit ? Că aveai dreptate, că trebuie să-mi acord mai mult timp mie, să încerc, să explorez, să experimentez. 

Nu vreau să fiu doar o altă „ea” din mulțime, vreau să fac ceva pentru care alții să-și amintească de mine cu zâmbetul pe buze, vreau să fiu schimbarea pe care vreau să o văd în lume, vreau să lupt pentru ceea ce-mi doresc, pentru că EL avea dreptate, că habar n-am cât de privilegiată sunt că am ce am. 

Am tot ce-mi trebuie pentru a renunța la tristețe, la starea asta pe care aproape că mi-am impus-o. Astăzi vreau să lupt pentru mine.