joi, 6 iunie 2013

Fără sens.

Sunt aceeași ciudată care vorbește cu o cămașă păstrată ca cel mai scump colier cu diamante, sunt aceeași nebună care și-a cumpărat un parfum ca cel pe care-l aveai tu și păstrează viu mirosul cămășii tale, sunt aceeași femeie care se simte o copilă când vine vorba despre tine, despre iubire.
Eu nu știu să iubesc așa ca în filme, nici măcar ca în cele mai „proaste” cărți; eu nu știu să ofer totul fără să aștept ceva în schimb, eu îți ofer dragostea mea și aștept măcar câteva gesturi tandre din partea ta. Eu sunt cea care ca o naivă te caută când se simte doborâtă și care stă la telefon, cu o pernă în brațe până când ți se termină ție cheful de a vorbi. Eu sunt cea care se trezește dimineața cu cearcăne adânci și zâmbește ca o idioată în oglindă pentru că-și imaginează că și fraierele au parte de o poveste ca-n filme. Dar eu sunt fraiera și nu,  nu am parte de o iubire ca în filme, eu nu am parte de iubire. 
Am doar momente, momente în care îți ascult vocea ca și cum ar fi cea mai frumoasă melodie de dragoste. Am momente în care mă cuibăresc în brațele tale pentru a-ți auzi șoaptele și pentru a-ți simții mâinile jucându-se cu părul meu. Sunt momentele acelea care-mi fac boala și mai greu de suportat, sunt momentele cu care mă chinui de fiecare dată când știu că tu nu ești lângă mine, când nu mă cauți și când mă lași să zac în balta propriilor iluzii înecate în negrul vieții.
Vreau să te urăsc, în fiecare zi îmi doresc asta, dar nu pot ! Nu pot să transform toată iubirea asta în ură; pur și simplu nu pot. Și cum ar trebui să mă prefac că nu te cunosc, acum când mi-ai fost prezentat ca un simplu „coleg” într-un proiect legat de o revistă ? Cum aș putea să vorbesc cu tine, să stau singură cu tine într-o cameră, încercând să planificăm tot proiectul, știind că în ochii tăi nu mai găsesc strălucirea de altă dată ? Cum să mă comport cu tine, când ar trebui să-mi fi un simplu coleg ? Cum să-mi controlez corpul, cum să-i spun că nu, de data aceasta nu mă vei mai lua în brațe ? Cum ar trebui să fiu puternică ? Ar trebui ?

2 comentarii:

  1. Stii ca se spune ca trebuie sa dai timpului timp...Accepta ideea , nu te chinui sa urasti sau sa iubesti , doar ai rabdare , nu se stie cum le suceste viata..Stiu ca ti-e greu si te inteleg , dar uneori e nevoie de durere ca sa intelegem ce vrem , unde suntem si ce facem , sa intelegem cine suntem..
    Imi pare rau ca n-am mai dat pe aici , sunt foarte ocupata si obosita..Ai grija de inima ta !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te inteleg, am citit ultimele tale postari, stai linistita, stiu ca e o perioada mai grea. :) Cat despre " sa dai timpului timp" , cred ca n-am avut niciodata prea multa rabdare si cred ca stii ca e cam grav. Se vor rezolva toate, candva, cumva. Mi-am repetat intotdeauna ca trebuie sa fiu puternica, trebuie sa-mi demonstrez ca sunt intr-adevar o luptatoare. Te imbratisez !

      Ștergere