Scrisoare pentru un puști

Puștiule,

Nu-ți mai bea cafeaua fără zahăr și lapte, știu că nu-ți place, lasă-te de fumat, nu ai suportat niciodată fumul de țigară. Nu mai bea, nu-mi demonstrezi nimic dacă te târăști beat până la ușa mea pentru a-mi spune cât de mult însemn pentru tine, doar pentru că se zice că  trebuie crezuți copiii și oamenii beți. Eu oricum nu te cred, n-ai cum să iubești o scorpie, n-ai cum să iubești scorpia din mine.

Te-am transformat într-o persoană pe care nu suportai să o vezi pe stradă, din cauza mea te-ai schimbat, mult prea mult și nu știu dacă mi-o voi ierta vreodată. Ți-am mai spus, vei rămâne mereu doar un micuț prostuț care nu știe nimic despre greutățile vieții. Mi-ai vorbit de nenumărate ori despre greutățile prin care ai trecut tu, dar eu mi-am înghițit cuvintele, te-am ascultat și te-am sărutat ca și cum tu ai avea dreptate, ca și cum toate momentele acelea dificile pentru tine mie-mi sunt necunoscute. Dar nu-mi sunt, am trecut prin mult mai multe decât tine, dar am preferat să tac, n-am spus niciodată ce-am avut pe suflet, n-am spus nimănui câte mi s-au întâmplat.. și tu, puștiule, spui că mă cunoști, spui că o să înțeleg și eu cândva, dar tu, tu când vei înțelege că nu-s așa cum par ? Că am mai mult venin în suflet decât ai tu dragoste ?

N-ai să înțelegi niciodată că fata aia care stă dezbrăcată în fața ta, nu s-a dezbrăcat niciodată complet.. pentru că nu i-ai cunoscut toate secretele, pentru că n-ai știut de ce tremură târziu în noapte.. și n-ai știut niciodată că pentru ea ai fost doar un puști, chiar dacă erai cu doi ani mai mare decât ea.

Mai ai multe de învățat.