Ți-aduci aminte.. ?

Am deschis cutia aceea cu amintiri.. știi tu, fiecare felicitare, scrisoare, brățară, fiecare lucru pe care mi l-ai dat, foile acelea pline de mesajele pe care n-am vrut să le pierd vreodată și le-am scris pentru a le păstra. Poate că da, am înnebunit, dar e atât de frumos să știu că nebunia asta poartă un nume atât de frumos. Mi s-a făcut dor de tine, de mine, de noi. Ți-aduci aminte cum săream când te vedeam, cum vorbeam fără să mă opresc până când îmi spuneai râzând că te obosesc ? Ți-aduci aminte toate melodiile pe care mi le-ai trimis, toate melodiile pe care ți le-am trimis ? Ți-aduci aminte prima noastră plimbare, prima dată când am vorbit la telefon ? Ți-aduci aminte că am fost cei mai buni prieteni, apoi .. apoi ne-am iubit ? Ți-aduci aminte toate nopțile în care vorbeam la telefon și speram că totul se va schimba ? Te-am iubit și am crezut în tine, așa cum n-am crezut în nimeni. Te-am iubit mai mult decât m-am iubit pe mine, am renunțat la tot pentru tine, m-am luptat cu ai mei pentru tine.. adu-ți aminte că și tu ai făcut același lucru. Aveam relația la care visa oricine.. până când trecutul nu te-a mai lăsat că continui, până când ea mi te-a furat, până când amintirea ei a devenit mai puternică decât toate dragostea pe care ți-o ofeream eu. Și-acum îți pare rău.. îți pare rău că ai renunțat la ceva real pentru o amintire, pentru o închipuire a ta, îți pare rău.. dar eu, eu nu mai pot oferi, eu.. nu mai am ce să ofer. Nu mai am niciun sentiment, lasă-mă în răutatea mea, lasă-mă așa cum sunt.. tu.. meriți ceva mai bun. Eu sunt.. prea stricată.