Ultima dată.

             Cineva îmi spunea că există „persoana potrivă” pentru fiecare. Vreau să cred asta, dar oare chiar merită ? Merită să mai cred în ceva ? 

Am iubit mult, dar n-am știut niciodată să fac alegerile potrivite, am dat întotdeauna vina pe momente, am spus că momentele au fost nepotrivite, am spus că nu am ales ziua potrivită, ora potrivită. L-am privit îndepărtându-se de mine și am spus că e doar vina mea; de fiecare dată i-am găsit scuze și mi-am găsit mie greșeli. Cred că a venit timpul să încetez. Să încetez să mă mai amăgesc, să mai sper că viitorul nostru se va putea uni și că nu va mai fi vorba despre „mine” și „el” , ci despre „noi”. 

Cred că ultima dată când ai plecat, ai luat și ultima bucățică din sufletul meu, altfel nu-mi explic de ce nu mai pot permite altcuiva să pătrundă acolo; singura explicație este aceea că nu mai există un loc în care să poată pătrunde altcineva. Îmi pare rău de săraca mea inimă care a trecut prin atâtea, mult prea devreme. Îmi pare rău că m-am încăpățânat să te păstrez în viața mea, deși ai vrut să pleci de mult. Acum ți-o cer eu s-o faci, te alung.

Mi-e dor de mine, de cea care eram cândva, nu pentru că eram mai mică sau că nu aveam probleme, ci pentru că eram mai bună. N-am de gând să pierd și mai mult timp cu o fantomă, cu niște amintiri și câteva cuvinte pe care mi le arunci din când în când. Nu, de astăzi nu.

Astăzi scriu pentru ultima dată despre tine, să știi că de mâine un alt „el” îți va lua locul, un alt „el” va pătrunde în inima mea, pentru că mă va face să mă regăsesc, un alt „el” va vedea cine sunt cu adevărat, un alt „el” mă va aprecia . Sper..