marți, 21 mai 2013

Promisiuni

Întotdeauna am auzit că dacă-ți place ceva cu adevărat, îți faci timp pentru acel ceva, dar n-a fost cazul meu; mi-a plăcut întotdeauna să amân „momentul” pentru a mă bucura și mai mult de el, și trebuie să recunosc că am ajuns într-un punct în care mi se pare că am dat cu piciorul în momentele „perfecte” alegându-le mereu pe cele nepotrivite. Și acum spun : nu momentele au fost nepotrivite, ci alegerile pe care le-am făcut eu. 
Am amânat întotdeauna momentul în care voi începe să scriu despre ceva serios, momentul în care-mi voi alege un anumit subiect pe care-l voi păstra de la început la sfârșit. Am amânat întotdeauna momentul în care trebuia să spui ce-mi doresc să fac și i-am lăsat pe alții să decidă în locul meu, ca mai apoi să lupt cu toate puterile să obțin singură ce-mi doresc. Și le mulțumesc pentru alegerile nepotrivite pe care le-au făcut, ele m-au modelat în persoana care sunt astăzi. 
Și-mi doresc din toată inima să mă regăsesc, dar știu că e imposibil, știu că partea aceea din mine pe care o caut în fiecare zi nu mai este, nu este pierdută, pur și simplu a murit. Nu o mai caut, am renunțat la căutările fără niciun rezultat, e doar pierdere de timp. Ce-ar fi să schimb câte ceva la mine și să mă bucur de noua mea „persoană” ? Ce-ar fi să-mi umplu sufletul doar cu dragoste și să ofer doar zâmbete celor din jurul meu ? Ce-ar fi să devin o persoană mai bună ?
Aș putea ? Chiar aș putea ?
Provocare. De la mine pentru mine. Promit că voi da tot ce am mai bun. Promit că voi învinge. Promit că voi fi eu cea care va râde la sfârșit. Promit că de-acum scorpia va rămâne în trecut.





Să nu crezi în promisiuni, până când nu primești o mică dovadă că ele ar putea fi îndeplinite.

2 comentarii: